salsajunkie

Aseara am onorat invitatia lui Felix si a Flaviei, de a merge la Teatrul Arca (in podul de la La Scena), la "Hipioti si Bolsevici", piesa cu care Felix (care in caz ca nu stiati, in afara de salsero si om de radio, mai e si regizor a absolvit Regia.

Poate nu intamplator dupa niste ani buni in care n-am mai calcat intr-un teatru, am ajuns langa scena hipiotilor, un pic sceptica si temandu-ma, judecand dupa titlu si dupa timpurile in care ne aflam, ca voi vedea doar o noua alambicare de replici aiuristice si fara sens, decoruri sordide si costume tampite, totul cu pretentii de "modern art". Recunosc, de asta am avut retineri in a veni la prima reprezentatie. 

Evident ma inselasem in presupunerea mea, si in acest sens cred ca e suficient sa fac doar doua mentiuni despre piesa:

1. nu am simtit ca am stat o ora si jumatate in picioare privind de dupa un stalp (acolo gasisem loc pentru ca am intarziat si mi-am pierdut rezervarea)

2. am intrat in sala cu sufletul gol de orice emotie mai profunda decat "am sedinta maine… trebuie sa platesc rata… oare cand luam bonusul?"… si am iesit de acolo cu singurul gand ca… mi-e un dor nebun sa iubesc, asa, naiv, ca la 19 ani… si-mi pare asa de rau ca n-am pe cine…

Autenticitate, replici spumoase, surprinzatoare, naive, dulci, amuzante, fresh…

Dinamism, spatiu folosit "cu cap"

Neprevazut, spontaneitate…

Cam astea ar fi cuvintele.

Morala? ar trebui sa mai invatam, fiecare, ca nu-i rau sa fim si un pic "flower power"… sa ne aruncam un pic cu capul inainte asemenea baiatului ce a crezut, candid, ca o sa opreasca ploaia cu 10 umbrele intinse in jurul ei, si ca astfel ea o sa-l iubeasca.

Nu stiu cat sens pare sa aiba ce am scris, dar mai bine mergeti si vedeti piesa… si o sa intelegeti despre ce vorbesc.

Si inca ceva… hipiotii si-au facut si ei blog, aruncati un ochi:

So, for today… it’s all about peace, and love, and flowers (ca in ajun de Valentine’s Day)… and, of course, LOTS OF SALSA (n-am putut sa ma abtin).